-->CONSECINŢE

CONSECINŢELE SOCIALE ŞI ECONOMICE ALE ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI BOLILOR PROFESIONALE

Accidentele de muncă şi bolile profesionale afectează negativ toate elementele sistemului de muncă: executantul, sarcina de muncă, mijloacele de producţie şi mediul de muncă.

Consecinţe asupra executantului

În contextul procesului de muncă, omul poate fi considerat în două ipostaze: de fiinţă umană şi de executant al unei sarcini de muncă. fiecăreia îi sunt asociate o serie de valori şi caracteristici specifice, cum ar fi: viaţa, sănătatea, integritatea anatomo-funcţională, capacitatea creativă, afectivă, respectiv capacitatea de muncă, aptitudinile şi cunoştinţele.
    Accidentele de muncă şi bolile profesionale au repercusiuni asupra ambelor categorii de valori, consecinţele manifestându-se în multiple planuri:
•    psiho-fiziologic - durere, stres, incapacitate de muncă, invaliditate etc;
•    economic - diminuarea productivităţii muncii individuale;
•    financiar - diminuarea veniturilor, cheltuielilor pentru asistenţă medicală.

Consecinţe asupra sarcinii de muncă

Consecinţa directă o constituie neîndeplinirea sarcinii de muncă sau neîndeplinirea ei la timp (mai ales în cazul accidentelor de muncă), precum şi îndeplinirea necorespunzătoare (în unele cazuri de boli profesionale, dacă nu se ajunge la incapacitate temporară de muncă).

Consecinţe asupra mijloacelor de producţie

În urma accidentelor de muncă, în mod deosebit, se pot produce deteriorări sau distrugeri, atât ale mijloacelor de muncă, dar şi ale obiectelor muncii ( în cazul exploziilor, incendiilor, proiectarea de corpuri care agresează nu numai victima, ci şi utilajele din jur).

Consecinţe asupra mediului de muncă

Ambele categorii de mediu (fizic şi social) de muncă pot fi afectate de producerea accidentelor de muncă şi apariţia bolilor profesionale, dar în mod deosebit cel social.
Consecinţe asupra mediului social au şi accidentele şi bolile profesionale, concretizate mai ales sub forma stresului suportat de cei aflaţi la locuri de muncă apropiate de cel al victimei, cu toate manifestările specifice.

Un alt criteriu de clasificare - nivelul la care se produc - împarte consecinţele accidentelor de muncă şi bolile profesionale, în:
•    consecinţe la nivelul individului, respectiv:
-   al victimei - suferinţă fizică şi psihică datorită agresiunii suportate, a incapacităţii temporare sau permanente de muncă, a pierderii încrederii în capacitatea de a reacţiona corespunzător la sarcinile de muncă, diminuarea veniturilor (ex: pierderi de salariu, cheltuieli cu îngrijirea medicală etc);
-    al celor apropiaţi victimei - durere, suferinţă, stres psihic, diminuarea veniturilor familiale etc;
•    consecinţe la nivel microeconomic (agent economic):
-   pierderi de producţie, deteriorări sau distrugeri de mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire în forţa de muncă, utilaje, deteriorarea mediului social de muncă etc;
•    consecinţe la nivelul societăţii (macroeconomic):
-   cheltuieli de asigurări sociale, de asistenţă medicală, diminuarea potenţialului creator general etc.
Nici unul din cele două criterii nu permite o clasificare suficient de omogenă, astfel încât să fie utilizată în stabilirea gravităţii unui accident sau boli profesionale, ca şi în orientarea eforturilor de prevenire.
    În realitate, se poate vorbi de un efect unic - o pierdere - ce poate fi privită din diverse unghiuri; de exemplu: lezarea omului, componentă inerentă oricărui accident de muncă, poate fi tratată sub aspectul afectării unor valori general umane - potenţial afectiv, creator etc, dar şi al capacităţii de muncă. la rândul lor, ambele pierderi pot fi traduse mai departe în alţi termeni - ca o pierdere de venituri, de productivitate etc.
    Pentru a obţine o grupare a consecinţelor, utilă în stabilirea locului securităţii şi sănătăţii în muncă printre celelalte activităţi sociale, se poate utiliza criteriul „naturii" lor, conform căruia se deosebesc:
•    consecinţele sociale sau extraeconomice, care rezultă din afectarea valorilor caracteristicile ipostazei de fiinţă umană a executantului; ele sunt necuantificabile şi nu pot fi exprimate cantitativ - durerea, suferinţa fizică şi psihică, diminuarea creativităţii generale a societăţii;
•    consecinţe economice, care rezultă atât din afectarea valorilor caracteristice ipostazei de executant a omului, cât şi din afectarea celorlalte elemente ale sistemului de muncă.
    După opinia generală, consecinţele economice se reflectă în două categorii de costuri: directe şi indirecte.
    În categoria costurilor directe sunt incluse cele legate de asigurarea pentru accident şi boală precum şi cele pentru prevenirea riscurilor.
    Drept costuri indirecte sunt considerate pierderile economice neacoperite prin asigurarea de accident şi boală, care grefează atât bugetul naţional, cât şi agentul economic: cheltuielile pentru repararea echipamentelor tehnice avariate sau înlocuirea lor, pierderile de material, de timp de muncă la nivelul colaboratorilor victimei pentru primul ajutor, costul forţei de muncă ce înlocuieşte victima, timpul folosit pentru convorbiri, anchete, penalităţi pentru întârzieri în livrarea produselor etc.
    Gruparea consecinţelor prin raportarea lor la economic (fig. 4) este deosebit de importantă pentru orientarea deciziilor manageriale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
    Dimensiunile repercusiunilor economice constituie însă numai punctul de plecare.
    În analiza activităţii privind securitatea şi sănătatea în muncă, criteriul economic apare conjugat şi în acelaşi timp subordonat celui social.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one